suplini dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SUPLIN//Í ~ésc tranz. 1) (persoane sau obiecte) A schimba (într-o calitate), ţinând locul temporar; a substitui; a înlocui. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipseşte; a completa; a complini. /<it. supplire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

supliní (-nésc, -ít), vb. – A substitui, a înlocui. It. supplire adaptat la conjug. lui a împlini. – Der. suplinitor, adj. (care suplineşte). – Cf. supleant, s.m., din fr. suppléant; der. supleanţă, s.f., din fr. suppléance.
(Dicţionarul etimologic român)

SUPLINÍ vb. IV. tr. 1. A ţine locul cuiva (care lipseşte). 2. A împlini o lipsă, a pune la loc; a completa. [P.i. -nesc. / < it. supplire, fr. suppléer, cf. lat. supplere – a umple din nou].
(Dicţionar de neologisme)

SUPLINÍ vb. tr. 1. a înlocui temporar pe cineva în funcţie, a ţine locul. 2. a adăuga ceea ce lipseşte, a împlini, a completa. (după it. supplire)
(Marele dicţionar de neologisme)

supliní vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suplinésc, imperf. 3 sg. suplineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. suplineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUPLINÍ vb. a înlocui. (Pe timpul cât m-a ~ la catedră.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sup supl supli suplin

Cuvinte se termină cu literele: ni ini lini plini uplini