supraabundență dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUPRAABUNDÉNT, -Ă, supraabundenţi, -te, adj. Foarte abundent, deosebit de abundent. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + abundent (după fr. surabondant).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRAABUNDÉNŢĂ, supraabundenţe, s.f. Abundenţă foarte mare, neobişnuită; belşug mare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + abundenţă (după fr. surabondance).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRAABUNDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se caracterizează prin supraabundenţă; deosebit de abundent. /supra- + abundent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRAABUNDÉNŢĂ f. Abundenţă mai mare decât cea obişnuită; abundenţă excesivă; suprabelşug. /supra- + abundenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRAABUNDÉNT, -Ă adj. Foarte abundent. [Pron. -pra-a-. / < supra- + abundent, după fr. surabondant].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAABUNDÉNŢĂ s.f. Abundenţă mare; belşug. [Pron. -pra-a-. / după fr. surabondance].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAABUNDÉNT, -Ă adj. foarte abundent. (după fr. surabondant)
(Marele dicţionar de neologisme)

SUPRAABUNDÉNŢĂ s. f. abundenţă mare; belşug. (după fr. surabondance)
(Marele dicţionar de neologisme)

supraabundént adj. → abundent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

supraabundénţă s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. supraabundénţei; pl. supraabundénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUPRAABUNDÉNT adj. ultraabundent, (livr.) pletoric.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sup supr supra supraa

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta ndenta