supraarbitru

SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s.m. Superarbitru. [Pr.: -pra-ar-] – Supra- + arbitru (după fr. surarbitre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRAARBÍTR//U ~i m. Arbitru desemnat pentru a hotărî într-un litigiu, în care arbitrii propriu-zişi au păreri diferite. /supra- + arbitru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alţi arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAARBÍTRU s. m. arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alţi arbitri sunt în dezacord; superarbitru. (după fr. surarbitre)
(Marele dicţionar de neologisme)

supraarbítru s. m. (sil. -pra-) → arbitru
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SUPRAARBÍTRU s. superarbitru. (~ într-o compe-tiţie.)
(Dicţionar de sinonime)