supraconductiv
SUPRACONDUCTÍV, -Ă, supraconductivi, -e, adj. Care ţine de supraconductibilitate, privitor la supraconductibilitate. – Supra- + conductiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPRACONDUCTÍV, -Ă adj. referitor la supraconductivitate. (< fr. supraconductif)
(Marele dicţionar de neologisme)
supraconductív adj. m. (sil. -pra-), pl. supraconductívi; f. sg. supraconductívă, pl. supraconductíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPRACONDUCTÍV, -Ă adj. referitor la supraconductivitate. (< fr. supraconductif)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)