suprafață dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♦ Fig. Exterior, aparenţă. ♢ Loc. adj. De suprafaţă = care nu are profunzime; superficial. Loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii şi lăţimii. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unităţi la pătrat. – Supra- + faţă (după fr. surface).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRAFAŢÁ, suprafaţez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafaţa unei piese, a unei construcţii etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi şi finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafaţă (după fr. surfacer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRAF//ÁŢĂ ~éţe f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~aţa Pământului. La ~aţa apei.La ~ a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esenţa lucrurilor; în mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafară a unui lucru; aparenţă; exterior. 3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabilă. ~aţa unui triunghi.~ de recepţie teritoriu pe care îşi adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [G.-D. suprafeţei] /supra- + faţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♢ Loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii şi lăţimii, măsurată în unităţi la pătrat. ♢ Suprafaţă de respiraţie = suprafaţă pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unităţi la pătrat. – Din supra- + faţă (după fr. surface).
(Dicţionarul limbii române moderne)

suprafáţă (-ţe), s.f. Exterior, întindere. Traducere din lat. superficies sau din fr. surface, adaptat la faţă. – Der. superficial, adj., din fr. superficiel; superficialitate, s.f., din fr. superficialité.
(Dicţionarul etimologic român)

SUPRAFÁŢĂ s.f. 1. Faţă, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unităţi de măsură speciale. [< supra- + faţă, după fr. surface].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAFAŢÁ vb. I. tr. A realiza un strat superficial la o piesă, la o construcţie. ♦ A uniformiza suprafaţa îmbrăcămintei rutiere. [După fr. surfacer].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAFÁŢĂ s. f. 1. faţă, parte exterioară a unui corp. 2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. 3. (mat.) arie limitată de o linie închisă. (după fr. surface)
(Marele dicţionar de neologisme)

SUPRAFAŢÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcţie. 2. a uniformiza suprafaţa îmbrăcămintei rutiere. (după fr. surfacer)
(Marele dicţionar de neologisme)

suprafáţă s. f. (sil. -pra-), pl. supraféţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

suprafaţá vb., ind. prez. 1 sg. suprafaţéz, 3 sg. şi pl. suprafaţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUPRAFÁŢĂ s. 1. (MAT.) (înv.) surfaţă. 2. (GEOM.) suprafaţă plană v. plan; suprafaţă sferică v. sferă. 3. întindere, mărime. (~ unui loc.) 4. v. cuprins. 5. v. regiune. 6. faţă, întindere, întins, (înv.) surfaţă. (Pe ~ mării, a câmpiei.) 7. v. zonă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sup supr supra supraf

Cuvinte se termină cu literele: ta ata fata afata rafata