supraglotic

SUPRAGLÓTIC, -Ă, supraglótici, -e, adj. v. supraglotal. (din pref. supra- + glotic) [folosit în corpul DEX]
(Alte dicţionare)

SUPRAGLÓTIC adj. v. FORMANT. (Fon.) Zonă de maximă relevanţă a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanţa cavităţilor supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: su sup supr supra suprag

Cuvinte se termină cu literele: ic tic otic lotic glotic