supremă

SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ♢ Moment suprem = moment decisiv pentru reuşita unei acţiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRÉM ~ă (~i, ~e) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; superior; prim. Comandant ~. Judecătorie ~ă. ♢ Scop ~ principalul scop al vieţii. Moment ~ moment hotărâtor pentru izbânda unei activităţi. Efort ~ încordare maximă a forţelor fizice sau intelectuale. /<lat. supremus, fr. supreme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRÉM, -Ă adj. Cel mai de sus, cel mai înalt, cel mai bun etc.; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. [Cf. fr. suprème, lat. supremus, superlativ al lui superus].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRÉM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ♢ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus)
(Marele dicţionar de neologisme)

suprém adj. m. (sil. -prem), pl. suprémi; f. sg. suprémă, pl. supréme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SUPRÉM adj. 1. v. absolut. 2. ultim. (Cu un ~ efort...)
(Dicţionar de sinonime)