suprima dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desfiinţa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcţie; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumaţie, a renunţa la ceva. – Din fr. supprimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SUPRIMÁ suprím tranz. 1) (posturi, drepturi, legi) A face să nu mai existe; a face să nu mai aibă efect legal; a lichida; a elimina. 2) (alimente, mărfuri etc.) A scoate din întrebuinţare. 3) (cuvinte, pasaje de text) A face să nu mai figureze; a scoate. 4) (publicaţii) A împiedica să apară sau a face să înceteze de a mai apărea. ~ un articol. ~ o revistă. [Sil. su-pri-] /<fr. supprimer, lat. supprimere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRIMÁ vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desfiinţa (un post). 3. A renunţa (la ceva); a elimina. [P.i. suprím. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRIMÁ vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a înlătura. ♢ a face să dispară. ♢ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desfiinţa (un post). 3. a renunţa (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere)
(Marele dicţionar de neologisme)

suprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. suprím
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUPRIMÁ vb. 1. v. anula. 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. şi Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 3. v. abroga. 4. v. aboli. 5. v. lichida. 6. v. înlătura. 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. v. desfiinţa. 9. v. omorî.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sup supr supri suprim

Cuvinte se termină cu literele: ma ima rima prima uprima