surcică dex - definiţie, sinonime, conjugare
SURCEÁ, -ÍCĂ, surcele, s.f. Aşchie care sare când se ciopleşte sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, beţişor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SURC//ÍCĂ ~éle f. Bucată mică de lemn desprinsă la tăierea, cioplirea sau despicarea acestuia. [G.-D. surcelei; Var. surcea] /<lat. surcellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

surceá (-éle), s.f. – Aşchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surţel, surţeao, megl. surţǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Puşcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat şi în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele).
(Dicţionarul etimologic român)

surceá/surcícă s. f., g.-d. art. surcélei; pl. surcéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SURCEÁ s. 1. aşchie, surcică, ţandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălângă, (Transilv.) scărâmbă, (prin Bucov.) sclepniţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.
(Dicţionar de sinonime)

SURCÍCĂ s. 1. v. surcea. 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sur surc surci surcic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica cica rcica urcica