surdina

SURDÍNĂ, surdine, s.f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensităţii sonorităţii unor instrumente muzicale. ♢ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbuşit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SURDÍN//Ă ~e f. Dispozitiv folosit la unele instrumente muzicale pentru a slăbi intensitatea sunetelor emise. ♢ În ~ a) încet; înăbuşit; b) în taină; pe ascuns. /<fr. sourdine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micşora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete uşoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].
(Dicţionar de neologisme)

SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ♢ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensităţii şi modificarea timbrului sunetelor. o în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine)
(Marele dicţionar de neologisme)

surdínă s. f., g.-d. art. surdínei; (dispozitive) pl. surdíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

surdiná vb., ind. prez. 1 sg. surdinéz, 3 sg. şi pl. surdineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SURDÍNĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)
(Dicţionar de sinonime)