surtucel

SURTUCÉL, surtucele, s.n. Diminutiv al lui surtuc; surtucaş. – Surtuc + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

surtucél s. n., pl. surtucéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
SURTUCÉL s. surtucaş.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: su sur surt surtu surtuc

Cuvinte se termină cu literele: el cel ucel tucel rtucel