surugiul

SURUGÍU, surugii, s.m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligenţele, poştalioanele sau trăsurile boiereşti. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. – Din tc. sürücü.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SURUGÍ//U ~i m. 1) înv. Persoană care conduce o diligenţă, un poştalion sau o trăsură boierească, stând călare pe unul dintre cai. 2) art. Constelaţie din emisfera boreală; Vizitiul. /<turc. sürücü
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

surugíu (-íi), s.m. – 1. Vizitiu de poştalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Şeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)eşte, adv. (ca surugii).
(Dicţionarul etimologic român)

surugíu s. m., art. surugíul; pl. surugíi, art. surugíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

surugíu², -íe, adj. (reg.) cenuşiu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
SURUGÍU s. v. birjar.
(Dicţionar de sinonime)

SURUGÍUL s. art. v. vizitiul.
(Dicţionar de sinonime)