susţinut dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUSŢÍNE, susţín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă faţă de o acţiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obţine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreţine cu mijloace materiale o instituţie, o persoană etc. ♦ Refl. A-şi câştiga existenţa; a se întreţine singur. 5. Refl. A se ţine în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menţine pe poziţie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ţine).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUSŢINÚT, -Ă, susţinuţi, -te, adj. (Despre modul, ritmul de desfăşurare a unei activităţi, a unor manifestări) Constant, viu, activ; stăruitor, perseverent, neobosit, neîntrerupt. ♦ (Despre natura, stilul unor scrieri, unei compoziţii muzicale etc.) Menţinut la un nivel înalt. – V. susţine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SUSŢÍNE susţín tranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A face să se ţină în poziţie ridicată (ca să nu se răstoarne); a sprijini. Parii susţin gardul. 2) A ajuta materialiceşte. 3) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a sprijini. 4) (teză de diplomă, disertaţie etc.) A prezenta în faţa unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări). ♢ ~ un examen a se prezenta la un examen. 5) (urmat de o propoziţie complementară) A afirma cu tărie. /<lat. sustinere, fr. soutenir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SUSŢÍNE mă susţín intranz. 1) A se ţine în picioare. 2) fig. A-şi păstra poziţia (socială) de mai înainte; a se menţine. /<lat. sustinere, fr. soutenir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUSŢINÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SUSŢINE. 2) (despre activităţi sau despre modalitatea lor de realizare) Care este menţinut la un nivel constant (suficient de înalt). /v. a (se) susţine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUSŢÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ţine (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ţine uşor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă faţă de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreţine cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-şi câştiga existenţa, a se întreţine. 5. refl. A se ţine în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susţín, conj. -nă, var. susţinea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ţine].
(Dicţionar de neologisme)

SUSŢINÚT, -Ă adj. Stăruitor, perseverent. ♦ Care rămâne acelaşi, nu se dezminte; constant, consecvent. [< susţine].
(Dicţionar de neologisme)

SUSŢÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ♢ a ţine (pe) dedesubt. ♢ a sprijini, a ţine uşor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă faţă de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreţine cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-şi câştiga existenţa, a se întreţine. 2. a se ţine în picioare. ♢ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir)
(Marele dicţionar de neologisme)

SUSŢINÚT, -Ă adj. stăruitor, perseverent. ♢ care rămâne acelaşi, nu se dezminte; constant, consecvent. (< susţine)
(Marele dicţionar de neologisme)

susţíne vb. ţine
(Dicţionar ortografic al limbii române)

susţinút adj. m., pl. susţinúţi; f. sg. susţinútă, pl. susţinúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUSŢÍNE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. întreţine. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluţiei.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. v. patrona. 9. v. însufleţi. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. v. arăta. 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfăşura. 16. v. da.
(Dicţionar de sinonime)

SUSŢÍNE vb. v. înfrunta.
(Dicţionar de sinonime)

SUSŢINÚT adj. 1. v. ajutat. 2. v. perseverent. 3. continuu, neîntrerupt, statornic, (înv.) nepregetat, nepregetător. (O preocupare ~.) 4. activ, viu. (O campanie ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A susţine ≠ a nega, a respinge
(Dicţionar de antonime)

Susţinutrespins
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sus sust susti sustin

Cuvinte se termină cu literele: ut nut inut tinut stinut