SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănţui. – Din fr. susciter, lat. suscitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUSCITÁ suscít tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenţia. ~ interesul. /<fr. susciter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUSCITÁ vb. I. tr. A stârni, a produce, a da naştere. [P.i. suscít. / < fr. susciter, cf. lat. suscitare].
(Dicţionar de neologisme)
SUSCITÁ vb. tr. a stârni, a produce, a da naştere. (< fr. susciter, lat. suscitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
suscitá vb., ind. prez. 1 sg. suscít, 3 sg. şi pl. suscítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUSCITÁ vb. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUSCITÁ suscít tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenţia. ~ interesul. /<fr. susciter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUSCITÁ vb. tr. a stârni, a produce, a da naştere. (< fr. susciter, lat. suscitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
suscitá vb., ind. prez. 1 sg. suscít, 3 sg. şi pl. suscítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUSCITÁ vb. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.)
(Dicţionar de sinonime)