SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUSPECT//Á ~éz tranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].
(Dicţionar de neologisme)
SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ♢ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)
(Marele dicţionar de neologisme)
suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. şi pl. suspecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. şi pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUSPECT//Á ~éz tranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ♢ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)
(Marele dicţionar de neologisme)
suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. şi pl. suspecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. şi pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)
(Dicţionar de sinonime)