suvac

SUVÁC, suvace, s.n. Sulă (1) lungă. [Pl. şi: suvacuri] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUVÁ//C ~ce n. pop. rar Sulă lungă folosită, mai ales, la confecţionarea opincilor. /<ngr. suvlake, ucr. sugak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

suvác s. n., pl. suváce
(Dicţionar ortografic al limbii române)