SÂNEÁŢĂ, sâneţe, s.f. Puşcă primitivă cu cremene. [Var. : săneáţă s.f., sânéţ s.n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂNEÁŢĂ s.f. v. sâneaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
sâneáţă s. f., g.-d. art. sânéţei; pl. sânéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÂNEÁŢĂ s. flintă, (înv. si reg.) durdă. (Trage cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SÂNEÁŢĂ s. v. puşcă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂNEÁŢĂ s.f. v. sâneaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÂNEÁŢĂ s. flintă, (înv. si reg.) durdă. (Trage cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SÂNEÁŢĂ s. v. puşcă.
(Dicţionar de sinonime)