sălaş
[Sinonime]
SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (Pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦ Locuitorii acestei aşezări. 5. Mică aşezare de ţigani (nomazi); grup de familii de ţigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. şi: sălaşuri] – Din magh. szállás.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂLÁŞ ~e n. 1) Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; colibă. 2) Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) rar Încăpere sau grup de încăperi, în care locuieşte sau poate locui o persoană; locuinţă; 4) înv. Aşezare omenească de proporţii mici; cătun. 5) Adăpost pentru animale. 6) Aşezare mică de ţigani nomazi. 7) înv. Grup de familii de ţigani (sub conducerea unui bulibaşă). [Pl. şi sălaşuri] /< ung. szallas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
săláş (-şuri), s.n. – 1. Locuinţă, locaş, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de ţigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparţineau aceluiaşi proprietar. – Var. Mold. salaş. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălăşlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălăşluinţă, s.f. (sălaş, domiciliu); sălăşitoare, s.f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa).
(Dicţionarul etimologic român)
săláş s. n., pl. săláşe/săláşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SĂLÁŞ s. 1. v. găzduire. 2. v. locuinţă. 3. v. şatră. 4. v. adăpost. 5. v. vizuină.
(Dicţionar de sinonime)
SĂLÁŞ s. v. acaret, aşternut, campament, cătun, cort, coşciug, culcuş, dependinţă, grajd, lagăr, pat, placentă, reşedinţă, sat, sediu, sicriu, staul, stână, tabără, târlă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂLÁŞ ~e n. 1) Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; colibă. 2) Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) rar Încăpere sau grup de încăperi, în care locuieşte sau poate locui o persoană; locuinţă; 4) înv. Aşezare omenească de proporţii mici; cătun. 5) Adăpost pentru animale. 6) Aşezare mică de ţigani nomazi. 7) înv. Grup de familii de ţigani (sub conducerea unui bulibaşă). [Pl. şi sălaşuri] /< ung. szallas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
săláş s. n., pl. săláşe/săláşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SĂLÁŞ s. 1. v. găzduire. 2. v. locuinţă. 3. v. şatră. 4. v. adăpost. 5. v. vizuină.
(Dicţionar de sinonime)
SĂLÁŞ s. v. acaret, aşternut, campament, cătun, cort, coşciug, culcuş, dependinţă, grajd, lagăr, pat, placentă, reşedinţă, sat, sediu, sicriu, staul, stână, tabără, târlă.
(Dicţionar de sinonime)