sînecá (-c, -át), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. Lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre „a-şi face cruce” (Puşcariu, Conv. Lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati „a înclina” (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste şovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.
(Dicţionarul etimologic român)
sănecá vb. I (înv. şi reg.) a porni la drum dis-de-dimineaţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
sănecá vb. I (înv. şi reg.) a porni la drum dis-de-dimineaţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)