tâlcuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. şi: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂLCUÍRE, tâlcuiri, s.f. (Pop.) Acţiunea de a tâlcui şi rezultatul ei. – V. tâlcui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂLCU//Í ~iésc tranz. înv. 1) (lecţii, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tâlcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tâlcuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tâlcuíre s. f., g.-d. art. tâlcuírii; pl. tâlcuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂLCUÍ vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLCUÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLCUÍRE s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLCUÍRE s. v. tălmăcire, traducere, trans-punere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tal talc talcu talcui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire lcuire