tâlhăresc

TÂLHĂRÉSC, -EÁSCĂ, tâlhăreşti, adj. Care ţine de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viaţă de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂLHĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic tâlharilor; propriu tâlharilor. /tâlhar + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TÂLHĂR//Í ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tâlhărésc adj. m., f. tâlhăreáscă; pl. m. şi f. tâlhăréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tâlhăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂLHĂRÉSC adj. banditesc. (Atac ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHĂRÉSC adj. v. hoţesc, pungăşesc, şarla-tanesc.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.
(Dicţionar de sinonime)