tâlhări

TÂLHÁR, tâlhari, s.m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ştrengar, hoţoman, şmecher. [Var.: (reg.) tălhár s.m.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂLHÁR s.m. v. tâlhar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viaţă de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂLHÁR ~i m. 1) Persoană care comite jafuri făcând uz de forţă; hoţ de drumul mare; brigand. 2) pop. Persoană care comite fapte nedemne. 3) fam. Persoană şmecheră şi poznaşă; hot; hoţoman. /<ung. tolvaj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TÂLHĂR//Í ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tâlhár s. m., pl. tâlhári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tâlhăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FOAIA-TÂLHÁRULUI s. v. tâlhărea.
(Dicţionar de sinonime)

PALMA-TÂLHÁRULUI s. v. salată-sălbatică.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHÁR s. 1. bandit, (franţuzism) brigand, (reg.) furător, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. v. ticălos. (Un ~ de negustor.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHÁR s. v. ştrengar.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-TÂLHÁRULUI s. v. orbalţ.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.
(Dicţionar de sinonime)