tând
tînd adv. – Cînd. Deformaţie din lat. tantus › *tando în corelaţie cu quando, ca tantus quantus (Tiktin; Candrea), cf. sicil. tandu „atunci”, sard. tando.
(Dicţionarul etimologic român)
tând adv. (înv.) când ... când; (în expr.) tând o dată = dintr-o dată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
tând adv. (înv.) când ... când; (în expr.) tând o dată = dintr-o dată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)