tândală

TÂNDÁLĂ s.m. sing. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care îşi pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂNDÁLĂ m. pop. Persoană care nu este bună de nimic; om pe care nu te poţi bizui. /v. a tândăli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tîndálă (-le), s.f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveştine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Puşcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s.f. (puturoşenie). – Cf. tont, trind.
(Dicţionarul etimologic român)

tândálă (om care tândăleşte) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Tândálă s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂNDÁLA s. art. v. miezul păresimilor.
(Dicţionar de sinonime)