tânguire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. şi: tấngui] – Din sl. tongovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂNGUÍRE, tânguiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) tângui şi rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamaţie. – V. tângui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂNGU//Í ~iésc tranz. (persoane) A jeli adânc; a compătimi; a deplânge; a căina. ♢ De tânguit de plâns. /<sl. tongovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÂNGU//Í mă ~iésc intranz. 1) A-şi împărtăşi durerea, neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se căina; a se jelui. 2) A-şi exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văicări; a se lamenta; a se văieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a plânge; a suspina. Vântul se ~ieşte. /<sl. tongovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tânguí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tânguiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tânguíre s. f., g.-d, art. tânguírii; pl. tânguíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂNGUÍ vb. 1. v. văita. 2. v. geme.
(Dicţionar de sinonime)

TÂNGUÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
(Dicţionar de sinonime)

TÂNGUÍRE s. 1. v. văitat. 2. v. bocet. 3. v. geamăt. 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude o ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂNGUÍRE s. v. plângere, reclamaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tan tang tangu tangui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire guire nguire