tânjire

TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veşteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂNJÍRE, tânjiri, s.f. Faptul de a tânji; lâncezire. – V. tânji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂNJ//Í ~ésc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slăbiciune. 2) A avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna în dezvoltare (din cauza condiţiilor nefavorabile). /<sl. tonžiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tînjí (-jésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (Înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. Sl. tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeaşi origine ca tîngă, tîngui. – Der. tînjeală, s.f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeş, debil). – Cf. stînjeni.
(Dicţionarul etimologic român)

tânjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tânjésc, imperf. 3 sg. tânjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tânjeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tânjíre s. f., g.-d. art. tânjírii; pl. tânjíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂNJÍ vb. 1. v. zăcea. 2. v. jindui.
(Dicţionar de sinonime)

TÂNJÍ vb. v. îngălbeni, întrista, mâhni, murmura, ofili, păli, plânge, posomorî, stagna, trece, usca, veşteji.
(Dicţionar de sinonime)