târâtoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăşte. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăşte. – Târî + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRÂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se târăşte. ♢ Plantă ~oare plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. /a târî+ suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. şi pl. târâtoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRÂTÓR adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂRÂTOÁRE s. (PESCUIT) (rar) trandadaie. (Cu ~ se pescuieşte cega.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tara tarat tarato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare