târșăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂRŞÂÍ, tấrşâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălţămintea în mers, frecându-le de pământ şi producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târşí, târşií vb. IV] – Cf. t â r î.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRŞÂÍT1 s.n. Faptul de a (se) târşâi; zgomot produs de ceva care se târşâie sau este târşâit; târşâială, târşâitură. [Var.: (reg.) târşiít s.n.] – V. târşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRŞÂÍT2, -Ă, târşâiţi, -te, adj. (Despre picioare sau încălţăminte) Care se târşâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târşăít, -ă, târşít, -ă adj.] – V. târşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRŞĂÍT, -Ă adj. v. târşâit2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂRŞÂÍ târşâi 1. tranz. (picioarele sau încălţămintea) A târî frecând de pământ cu zgomot. 2. intranz. (despre picioare sau despre încălţăminte) A produce un zgomot, târâindu-se de pământ. /târş + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÂRŞÂÍ mă târşâi intranz. pop. (despre persoane sau despre animale) A se mişca greu cu trupul lipit de pământ; a se târî. /târş + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târşâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. târşâié, imperf. 3 sg. târşâiá; ger. târşâínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târşâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRŞÂÍ vb. v. târî.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRŞÂÍ vb. v. târî.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRŞÂÍT s. târşâială, târşâitură. (~ul papucilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tars tarsa tarsai

Cuvinte se termină cu literele: it ait sait rsait arsait