târșii dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂRŞ, târşi, s.m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuţi printre rădăcini şi cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpiţele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. şi: (n.) târşuri] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRŞÍ vb. IV v. târşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRŞIÍ, vb. IV v. târşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRŞ ~i m. pop. 1) Copac nedezvoltat şi aproape uscat. 2) Pădure cu astfel de copaci. 3) Creangă ramificată, întrebuinţată la îngrădituri provizorii şi la clăditul scârtelor de paie sau de fân. [Pl. şi târşuri] /cf. sl. trusu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TÂRŞ//Í ~ésc tranz. pop. 1) (picioarele) A desface în lături. 2) fig. pop. (gura) A deschide larg, rânjind. /Din târş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÂRŞ//Í mă ~ésc intranz. pop. 1) A sta cu picioarele desfăcute (ca un târş). 2) fig. pop. A râde deschizând larg gura. /Din târş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tîrş (-şi), s.m. – 1. Copac pipernicit, nedezvoltat. – 2. Tufişuri care rămîn la desţelenirea unui cîmp. – 3. Vreascuri, uscături. Sl. trŭsĭ „lăstar” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 403; Conev 50), cf. sb., slov., ceh. trs „viţă-de-vie”, sb., slov. trš „buruiană, teren necultivat”. Modificarea pl. se explică pornind de la rezultatul *tîrs, care este normal, pl. tîrşi. Este dubletul lui tîrsă, sf. (curătură, desţelenire; Mold., barbă încîlcită), cf. rut. tyrsa. – Der. tîrşi, vb. (a defrişa, a desţeleni; a grebla, a grăpa; refl., Mold., a se despuia), al doilea sens explicabil prin folosirea înv. a unei greble primitive, făcută cu un smoc de mărăcini; tîrsi, vb. (a curăţa un teren), în Trans.; tîrsoacă (var. tîrsoagă), s.f. (plante, Aira caespitosa, Polygonum aviculare; Mold., barbă încîlcită); tîrşar, s.m. (arbust, tufă); tîrşîi (var. Mold. tîrşi), vb. (a-şi tîrî picioarele), probabil rezultat din contaminarea lui tîrş cu tîrî; tîrşiitură, s.f. (tîrîre); tîrşeală, s.f. (laşitate, teamă), fără îndoială de la tîrşî(i)t „josnic, decăzut” (după Vasiliu, GS, VII, 128. din ţig. traš- „grijă”); tîrşelos, adj. (fricos, laş). Tîrşiţă, s.f. (sapă) se află faţă de tîrş în aceeaşi poziţie ca tîrnăcop faţă de tîrn; der. sa din sl. krušiti „a rupe” (Miklosich, Lexicon, 318) nu pare probabilă. Troş (var. truş), s.m. (Munt., încălţăminte veche, uzată) trebuie să existe în loc de tîrş „papuc fără ştaif, tîrît” (după Scriban, legat de it. dialectal troš „cizmuliţă”).
(Dicţionarul etimologic român)

târş (copac pipernicit) s. m., pl. târşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târş (vreasc) s. n., pl. târşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRŞ s. v. brad roşu, gătej, măturoi, molid, surcea, surcică, târn, uscătură, vreasc.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRŞÍ vb. v. crăcăna, defrişa, despăduri, despuia, dezbrăca, dezgoli, grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi, prăşi, rânji, săpa, speria, teme, teşi, turti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tars tarsi

Cuvinte se termină cu literele: ii sii rsii arsii