târcol

TÂRCÓL, târcoale, s.n. (În expr.) A da târcoale (sau rar, un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. – Din bg. tărkalo „cerc, roată”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRC//ÓL ~oále n. : A da (sau a face) ~oale (sau un ~) a) a se învârti în preajma cuiva sau a ceva; b) a face curte. /<bulg. tărcolo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tîrcól (-oále), s.n. – Ocol, înconjur. – Mr., megl. tărcol. Bg. tărkalo, tărkolo (Cihac, II, 401). – Der. tîrcoli, vb. (a da tîrcoale), din bg. tărkaljam (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

târcól s. n., pl. târcoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂRCÓL s. (Olt. şi Munt.) terpel. (Dădea ~ stânei.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂRCÓL s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.
(Dicţionar de sinonime)