târcoliseși
[Conjugare]
TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TÂRCOL//Í ~ésc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
târcolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târcolésc, impert. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. târcoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TÂRCOL//Í ~ésc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)