târfă

TẤRFĂ, târfe, s.f. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRF//Ă ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţârfă s. f., g.-d. art. ţârfei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţấrfă, ţấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; ţărână. 2. tencuială.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TÂRFĂ s. v. prostituată.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanţă.
(Dicţionar de sinonime)