târguire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înţelegere. [Prez. ind. şi: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRGUÍRE s.f. Acţiunea de a (se) târgui. – V. târgui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂRGU//Í ~iésc tranz. (mărfuri) A cumpăra (din târg) la un preţ convenabil. /<sl. trugovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÂRGU//Í mă ~iésc intranz. 1) A discuta pentru a conveni asupra preţului prin concesii reciproce. 2) A discuta în contradictoriu, încercând să ajungă la o înţelegere. /<sl. trugovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târguí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. târguiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târguíre s. f., g.-d. art. târguírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRGUÍ vb. v. conveni, înţelege, învoi.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRGUÍRE s. v. cumpărare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar targ targu targui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire guire rguire