târguire

TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înţelegere. [Prez. ind. şi: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRGUÍRE s.f. Acţiunea de a (se) târgui. – V. târgui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂRGU//Í ~iésc tranz. (mărfuri) A cumpăra (din târg) la un preţ convenabil. /<sl. trugovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÂRGU//Í mă ~iésc intranz. 1) A discuta pentru a conveni asupra preţului prin concesii reciproce. 2) A discuta în contradictoriu, încercând să ajungă la o înţelegere. /<sl. trugovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târguí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. târguiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târguíre s. f., g.-d. art. târguírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRGUÍ vb. v. conveni, înţelege, învoi.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRGUÍRE s. v. cumpărare.
(Dicţionar de sinonime)