târnosire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinţi. – Din scr. tronosati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s.f. Acţiunea de a târnosi şi rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂRNOS//Í ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tîrnosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A sfinţi o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s.f. (sfinţire); tîrnoseală, s.f. (sfinţire; Olt., ceară care rămîne după sfinţirea unei biserici şi care se păstrează de obicei).
(Dicţionarul etimologic român)

târnosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. târnoseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinţi. (A ~ o biserică.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂRNOSÍ vb. v. ameţi, atinge, bate, boţi, chercheli, îmbăta, jegoşi, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, şifona, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarn tarno tarnos

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire osire nosire