târnuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. şi: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRNUÍRE, târnuiri, s.f. Acţiunea de a târnui şi rezultatul ei; târnuială, târnuit. – V. târnui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÂRNU//Í ~iésc tranz. pop. 1) A mătura cu târnul. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÂRNU//Í mă ~iésc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târnuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târnuiésc, imperf. 3 sg. târnuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. târnuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târnuíre s. f., g.-d. art. târnuírii; pl. târnuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRNUÍ vb. (prin Munt.) a târşui. (A ~ curtea.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂRNUÍ vb. v. atinge, bate, lovi, părui.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRNUÍRE s. v. târnuit.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRNUÍRE s. v. bătaie, păruială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarn tarnu tarnui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire rnuire