târsă

TẤRSĂ, târse, s.f. (Bot.; reg.) Papură mică (Typha minima). – Din ucr. tirsa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRS//Ă ~e f. pop. Loc într-o pădure unde s-au tăiat de curând copacii. /v. a (se) târşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

târsă s. f., g.-d. art. târsei; pl. târse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tấrsă², tấrse, s.f. (reg.) roabă mare. 2. barbă mare. 3. nume de plantă. 4. târnăcop.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

tấrşă, tấrşe, s.f. (reg.) piedică, opritoare. 2. arşic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TÂRSĂ s. v. curătură, târnăcop.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRŞĂ s. v. frică, opritoare, piedică, teamă, temere.
(Dicţionar de sinonime)