tîști dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIST, tisturi, s.n. (Înv. şi reg.) Ofiţer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tist interj. – 1. Pst, ei: serveşte pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: serveşte pentru a atrage atenţia. – Var. ţîşt, sst. Creaţie expresivă, cf. ţîşti. – Der. ţistui, vb. (a impune linişte, a face pe cineva să tacă; a chema); ţistuitură, s.f. (acţiunea de a face pe cineva să tacă).
(Dicţionarul etimologic român)

tist s. m./s. n., pl. tişti/tísturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofiţer, şef.
(Dicţionar de sinonime)

TÍŞCĂ s. v. sângerete.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tis tist

Cuvinte se termină cu literele: ti sti isti