tăbârci dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂBÂRCĂ, tăbârce, s.f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăţi; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. şi: tăbârci] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în braţe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se căţăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂBÂR//CĂ ~ci f. 1) Încărcătură grea; greutate; povară. 2) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăţi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TĂBÂRC//Í ~ésc tranz. pop. (greutăţi) A duce sau a ridica cu greu (în braţe sau în spinare). /Din tăbârcă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TĂBÂRC//Í mă ~ésc intranz. 1) A se căţăra anevoios; a se urca, opintindu-se. 2) A merge încet, abia ducându-şi picioarele (din cauza unei sarcini); a se târî. /Din tăbârcă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tăbârcă s. f., g.-d. art. tăbârcii; pl. tăbârci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăbârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăbârcésc, imperf. 3 sg. tăbârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăbârceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţâbârcă s.f. (reg.) vin din tescovină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TĂBÂRCĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, pârghie, povară, sarcină.
(Dicţionar de sinonime)

TĂBÂRCÍ vb. v. târî.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab taba tabar tabarc

Cuvinte se termină cu literele: ci rci arci barci abarci