tăbăceală

TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s.f. Tăbăcire. – Tăbăci + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. Argăseală. – Tăbăci + suf. -eală.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tăbăceálă s. f., g.-d. art. tăbăcélii; pl. tăbăcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TĂBĂCEÁLĂ s. v. tăbăcire.
(Dicţionar de sinonime)