tăbăci dex - definiţie, sinonime, conjugare
TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABÁC2, tabaci, s.m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananţilor, transformând-o într-un produs care nu putrezeşte, moale, suplu, impermeabil, elastic şi rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeţ) A snopi în bătăi. – Din tabac2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABÁC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TABÁ//C2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TĂBĂC//Í ~ésc tranz. (piei de animale) 1) A trata cu tananţi (pentru a da însuşirile necesare); a dubi; a argăsi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropşi; a făcălui. /Din tabac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananţilor, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic şi rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeţ) A snopi în bătăi. – Din tabac2.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tabác (-ci), s.m. – Muncitor care tăbăceşte pieile, argăsitor. – Mr. tăbac. Tc. (arab.) tabak (Şeineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tăbăci, vb. (a argăsi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tăbăţǫs, tăbăţiri; tăbăcar, s.m. (argăsitor); tăbăcărie, s.f. (meseria şi atelierul tăbăcarului); tăbăceală, s.f. (argăseală); tăbăcit, s.n. (argăsit); tăbăcăreasă, s.f. (Mold., un anumit joc de cărţi).
(Dicţionarul etimologic român)

tabác (-curi), s.n. – Tutun. Var. Trans. tabac. Mr. tabac. Sp. tabaco (REW 8508a), prin intermediul it. tabacco, fr. tabac, germ. Tabak, cf. ngr. ταμπάϰος, rus., rut. tabak etc. – Der. tabachere (var. tababcheră, mr. tabacheră), s.f. (cutiuţă pentru tutun sau ţigări), din it. tabacchiera, prin intermediul ngr. ταμπαϰιέρα; tabachere, s.f. (luminator, lucarnă), din fr. tabatière asimilat la cuvîntul anterior; tabagie, s.f., din fr. tabagie; tabagism, s.n., din fr. tabagisme; tabacioc, s.n. (Mold., puţin tutun); din rus. tabaŭok.
(Dicţionarul etimologic român)

TABÁC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)
(Marele dicţionar de neologisme)

tabác (tăbăcar) s. m., pl. tabáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tabác (tutun) s. n., pl. tabácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăbăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăbăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)

TABÁC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.
(Dicţionar de sinonime)

TĂBĂCÍ vb. a argăsi, (reg.) a cruşi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a dubi. (A ~ pieile.)
(Dicţionar de sinonime)

TĂBĂCÍ vb. v. pipa, snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab taba tabac

Cuvinte se termină cu literele: ci aci baci abaci