tăbăcitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

tăbăcitor

[Sinonime]
TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ţine argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂBĂCIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre substanţe) Care are proprietatea de a tăbăci pieile. /a tăbăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂBĂCIT//ÓR2 ~oáre n. pop. Butoi pentru păstrarea dubelii. /a tăbăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tăbăcitór adj. m., pl. tăbăcitóri; f. sg. şi pl. tăbăcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăbăcitór s. n., pl. tăbăcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂBĂCITÓR adj. argăsitor. (Substanţe ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab taba tabac tabaci

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor citor acitor