tăblăci

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate şi lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcţiile. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tăblăcí vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăblăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ta tab tabl tabla tablac

Cuvinte se termină cu literele: ci aci laci blaci ablaci