tăbueț
tăbuéţ (-ţe), s.n. – 1. Săculeţ, traistă. – 2. Poreclă dată persoanelor îndesate. – 3. (Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puţin sigură, din sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul sb. tobo(l)ca. În Mold. şi Trans. – Der. tăbeică (var. tebeică), s.f. (Munt., săculeţ); tăbîltoc (var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s.n. (sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea, Dacor., IV, 781, din săs. Doppeltuch).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)