tăcăi

TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecţia „tac”. ♦ A ciocăni, a ţăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var: tâcâí vb. IV] – Tac¹ + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂCÂÍ vb. IV v. tăcăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂCĂ//Í ~iésc intranz 1) A produce un zgomot repetat prin lovire la intervale regulate; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) v. A TICĂI. /tac + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tăcăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăcăiésc, imperf. 3 sg. tăcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TĂCĂÍ vb. 1. v. ticăi. 2. v. palpita.
(Dicţionar de sinonime)

TÂCÂÍ vb. v. ticăi.
(Dicţionar de sinonime)