tăcere dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abţine să vorbească. ♢ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ♢ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peştele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care acţionează fără vorbă multă sau despre cineva care unelteşte în ascuns ceva rău. Tace şi coace, se zice despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate) A sta în nemişcare, a nu se face auzit. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuţi. ♢ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăveşte! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-şi exprima făţiş părerea. – Lat. tacere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂCÉRE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. linişte, calm, acalmie. ♢ Loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ Expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenţionat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuţie. ♦ Fig. Indiferenţă. ♦ Fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorţire. – V. tăcea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂCEÁ tac 1. intranz. 1) A nu scoate nici un sunet; a nu spune nimic. ♢ ~ chitic (sau molcom, ca chiticul, ca peştele, ca pământul) a nu rosti nici un cuvânt. Taci şi înghite nu te opune. 2) A înceta să plângă, să râdă sau să vorbească. ♢ Tacă-ţi gura (sau taci din gură)! Termină odată! 3) fig. A înceta de a se mai manifesta; a amuţi. Vântul tace. 2. tranz. rar A ţine în taină; a nu da pe faţă; a tăinui. ~ un nume. ~ o durere. [Sil. tă-cea] /<lat. tacere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂCÉR//E ~i f. 1) v. A TĂCEA.În ~ fără a spune ceva. A trece sub ~ (ceva) a omite (ceva) în mod intenţionat; a tăinui; a nu pomeni. 2) Lipsă de zgomot; linişte. 3) Pauză (mai lungă decât cea obişnuită) într-o conversaţie sau într-o corespondenţă. 4) fig. Lipsă de manifestare. /v. a tăcea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care acţionează fără vorbă multă sau despre cineva care unelteşte în ascuns ceva rău. Tace şi coace, se zice despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate). A sta în nemişcare. 2. A înceta să vorbească, a se întrerupe din vorbă. ♢ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = isprăveşte! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde. ♢ Tranz. Am trecut prin viaţă, durerile tăcând (EFTIMIU). ♦ A nu-şi exprima făţis părerea. – Lat. tacere.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tăceá (-ac, -ăcút), vb. – A nu vorbi. – Mr. tac. tăţeare, megl. tac, tăţeari, istr. tǫcu. Lat. tăcēre (Puşcariu 1708; REW 8517), cf. vegl. takar, it. tacere, prov. tazer, fr. taire. – Der. tăcere, s.f. (linişte); tăcut, adj. (silenţios); tacit, adj., din fr. tacite; taciturn, adj., din fr. taciturne; taci-şi’nghite, s.m. (varietate de gogoşi).
(Dicţionarul etimologic român)

tăceá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tac, 1 pl. tăcém, 2 pl. tăcéţi, imperf. 3 sg. tăceá, perf. s. 3 sg. tăcú; conj. prez. 3 sg. şi pl. tácă; imper. 2 pl. tacéţi; part. tăcút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăcére s. f., g.-d. art. tăcérii; pl. tăcéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂCÉRE s., interj. 1. s. v. linişte. 2. interj. v. linişte. 3. s. v. muţenie. 4. s. v. întrerupere. 5. s. v. discreţie. 6. s. acalmie, calm, linişte, pace, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de ~ deplină în natură.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A tăcea ≠ a grăi, a spune, a vorbi, a zice
(Dicţionar de antonime)

Tăcere ≠ destăinuire, gălăgie, larmă, mărturisire, strigăt, ţipăt, vorbire, zgomot
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tac tace tacer

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere acere