tăciunat dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂCIUNÁT, -Ă, tăciunaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele (1). 2. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2); tăciunos. – V. tăciuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂCIUN//Á ~éz tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TĂCIUN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂCIUNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre ochi, păr, ten) Care este negru ca tăciunele. 2) (despre cereale) Care este atacat de tăciune; tăciunos. /v. a se tăciuna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tăciuná vb., ind. prez. 3 sg. tăciuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂCIUNÁ vb. v. carboniza.
(Dicţionar de sinonime)

TĂCIUNÁT adj. (FITOP.) tăciunos. (Plantă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tac taci taciu taciun

Cuvinte se termină cu literele: at nat unat iunat ciunat