tăciune dex - definiţie, sinonime, conjugare

tăciune

[Sinonime]
TĂCIÚNE, tăciuni, s.m. 1. Rămăşiţă dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ♢ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbuteşte nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parţială a părţilor atacate şi prin apariţia în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂCIÚN//E ~i m. 1) Rămăşiţă provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit. ♢ Negru ca ~ele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariţia unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tăciúne (-ni), s.m. – 1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Puşcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón şi fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent şi nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a creşte tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat).
(Dicţionarul etimologic român)

tăciúne s. m., pl. tăciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂCIÚNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOP.) cărbune. (Plantă atacată de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TĂCIÚNE s. v. mălură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tac taci taciu taciun

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune ciune aciune