tăfălog
TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Reg.) Cu mişcări încete, molâu. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tăfălóg adj. m., pl. tăfălógi; f. sg. tăfăloágă, pl. tăfăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tăfălóg adj. m., pl. tăfălógi; f. sg. tăfăloágă, pl. tăfăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)