tăgârța dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s.f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. t a g a r t z í k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂGÂRŢ//Ă ~e f. pop. Om mic de statură şi îndesat. /<ngr. tagartzika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».
(Dicţionarul limbii române moderne)

TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tăgîrţă (-ţe), s.f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrţa, vb. (a se atîrna, a se agăţa de ceva).
(Dicţionarul etimologic român)

tăgârţă s. f., g.-d. art. tăgârţei; pl. tăgârţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăgârţá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăgấrţă, tăgấrţe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeţ, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TĂGÂRŢĂ s. v. desagă, traistă.
(Dicţionar de sinonime)

TĂGÂRŢÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târşâi, trage, ţine.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tag taga tagar tagart

Cuvinte se termină cu literele: ta rta arta garta agarta