tăgăduință
[Sinonime]
TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s.f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. -inţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tăgăduínţă s. f., g.-d. art. tăgăduínţei; pl. tăgăduínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂGĂDUÍNŢĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tă-găduială, tăgăduire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. -inţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂGĂDUÍNŢĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tă-găduială, tăgăduire.
(Dicţionar de sinonime)